Sistemul de învăţământ românesc se află în pragul unei schimbări majore, cu un accent deosebit pe transformarea inspectoratelor școlare. Această iniţiativă vizează nu doar o redenumire a acestor instituţii, ci o redefinire fundamentală a rolului lor, trecând de la o conotaţie de control şi sancţiune la una de suport şi însoţire proactivă pentru profesori şi unităţi şcolare, a declarat Ministrul Educaţiei, Daniel David, la PrimaNews.
Actuala denumire de „inspectorat școlar” poartă o conotaţie negativă, asociată cu inspecţia, corectarea „cu roşu” a greşelilor şi sancţionarea. Această abordare a generat o rezistenţă naturală din partea profesorilor, mulţi dintre ei foşti elevi obişnuiţi cu teama de evaluare şi de judecată. Dorinţa de a schimba denumirea provine din necesitatea de a crea o nouă percepţie: aceea a unui partener care oferă sprijin, nu doar verifică, a explicat Ministrul Educaţiei.
Această teamă de evaluare şi sancţiune a împiedicat adesea recunoaşterea problemelor la clasă şi a descurajat un dialog autentic. Profesorii se tem că vor fi sancţionaţi de colegi sau de sistem, ceea ce duce la o reticenţă în asumarea responsabilităţilor şi în căutarea soluţiilor. Obiectivul noii viziuni este de a construi un mecanism de mediere şi de suport care să intervină doar în situaţii excepţionale, lăsând loc pentru o funcţionare bazată pe încredere şi responsabilitate individuală.
„În prezent, avem o fragmentare a structurilor de suport în teritoriu: Inspectorate Şcolare, Casa Corpului Didactic (CCD) şi Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE), plus alte birouri. Noua viziune propune o singură structură coordonată, sub a cărei cupolă să funcţioneze toate aceste entităţi, având atribuţii bine definite şi o zonă de autonomie menţinută.
De asemenea, se propune o clarificare a rolului inspectorului general. Recunoscând natura sa politică (numit odată cu guvernul), se doreşte limitarea atribuţiilor sale la rolul de interfaţă între minister şi teritoriu, fără a putea afecta operaţionalul, care va fi consolidat şi profesionalizat. Astfel, se elimină „luptele politice mascate” şi se asigură o stabilitate şi o direcţie clară în implementarea politicilor educaţionale.
Dialogul constant cu cadrele didactice şi societatea civilă, precum şi deschiderea Ministerului de a discuta propuneri şi de a face simulări, au contribuit la crearea unui consens. Este o recunoaştere a faptului că „lucrurile nu mai pot rămâne în felul acesta” şi că o schimbare este nu doar dorită, ci şi absolut necesară pentru un viitor mai bun al educaţiei româneşti, a declarat ministrul Educaţiei.